GEORGE DANDIN sau Soţul păcălit

regia: László Bocsárdi
traducerea: Alice Georgescu

Distribuția:
George Dandin ...................................Constantin Cotimanis
Domnul de Sotenville ......................... Mihai Dinvale
Doamna de Sotenville ........................ Gabriela Baciu
Angelique ..........................................Tatiana Serghi
Clitandre ...........................................Cătălin Miculeasa
Claudine ............................................Emőke Kató
Lubin ................................................ Emanuel Bighe
Colin ................................................ Alin Păiuș
Muncitorii .......................................... Alin Păiuș, Gogu Preda, Alexandru Nuță, Adrian Loghin

Decor: József Bartha
Costume: Zsuzsanna Kiss
Muzica: Csaba Boros
Mișcarea scenică: Noémi Bezsán
Light-designer: Tamás Bányai
Asistent regie: Ana Maria Negrescu

Sunet: Liviu Toma
Lumini: Ionuț Marinache, Ionuț Doniță
Regizori tehnici: Claudia Neacșu, Cristi Bunescu
Costumier: Anca Șerban
Recuziter: Constantin Gherghina
Make-up artist: Valentina Elena Voroneanu
Butafor: Diana Mitulescu
Mașiniști: Adrian Petrescu, Nicolae Arniceru

Scurtă prezentare a spectacolului:
"Surprinzătoare formă a dat László Bocsárdi unei piese, George Dandin - sau soţul păcălit, menită a fi jucată mai degrabă în registrul comediei bufe, la rigoare cu trăsături moralizatoare.
Că a adus-o în contemporaneitate, nu ar fi inedit. Datarea acţiunii este vizibilă la propriu de la bun început, prin uriaşul perete de fund al scenei, reprezentând cunoscuta inscripţie de pe fiecare şantier. George Dandin apare astfel a fi un om cu un potenţial economic suficient de ridicat spre a investi într-o construcţie care nu e de neglijat. El însuşi întruchipat cu adecvată măiestrie de către Constantin Cotimanis, e îmbrăcat într-un stil recognoscibil pentru clasa socială născută în anii '90, cu o rată ridicată a acumulării de capital şi de bunuri. Având, totuşi, o anume reţinere în a afişa opulenţă, pe de-o parte din limitarea evidentă a resurselor, pe de alta dintr-o remanenţă a unui comportament de simplitate.
Scenele de început pot amăgi puţin spectatorul care crede în miză uşor desuetă, vulnerabilă, a unei satire minore. Pe măsură ce spectacolul avansează, devine tot mai limpede abordarea profundă, focalizarea pe discursuri consistente din societatea contemporană."
(Marius Dobrin - SpectActor, nr. 2/2016)