Trei cruci
de Isaiia Răcăciuni
regia Radu Botar
scenografia Dan Felecan
coregrafia Mălina Andrei
costumele Anna Szabo
muzica Ovidiu Iloc
Distribuția:
Mihai Rădulea
Dan Constantin
Cătălina Sima
Iuliana Danciu
Adi Gheo
Gogu Preda
Ionuț Mocanu
Rada Constantinov
Julliet Attoh
Camelia Constantin
Georgiana Marin
Olimpia Deaconescu
Alin Holcă
Echipa tehnică:
lumini: Ionuț Marinache
video proiecție: Ionuț Doniță
sunet: Liviu Toma
regia tehnică: Claudia Neacșu / Cristi Bunescu
artist plastic / execuție costume: Carmen Prodan
artist plastic / butaforie: Diana Mitulescu
mașiniști: Adrian Petrescu, Nicolae Arniceru, Valentin Cârciumaru
recuziter: Valentin Cârciumaru
costumieră: Anca Șerban
Durata spectacolului: 2 h
Scurtă descriere a spectacolului:
GOLGOTA TIMPULUI PREZENT SAU PARADISUL PIERDUT ÎN TREI CRUCI
Viețile noastre sunt o sumă de întâlniri. De la Creație, la Naștere, la Moarte. Unele pot fi frumoase, altele mai puțin... Din toate, însă, învățăm, din toate ne construim ca Oameni.
Întâlnirea mea cu un autor-dramaturg aproape necunoscut nouă, românilor, și deloc altor seminții, cum este Isaiia Răcăciuni (Nacht, pe numele său adevărat) s-a produs cu mai bine de 20 de ani în urmă, absolut întâmplător, dar abia acum acea întâlnire și-a găsit calea desăvârșindu-și rostul prin plămădirea acestui spectacol, TREI CRUCI – în premieră națională absolută!
Un text înviat, adus din istoria trecutului an 1922, la istoria prezentului – la fel de expresionist în desfășurare! - pe care îl trăim atât de straniu și surprinzător, în care angoasa, suspiciunea și rezerva mocnesc la foc mic gata să se reverse, ca lava unui vulcan, din preaplinul „grijei” și „ocrotirii” față de celălalt, peste frumusețea sufletului tot mai uitat în dosul măștilor umezite de răsuflarea unei spaime, ca o umbră, care a început să contureze caratere și destine.
TREI CRUCI – textul original, scris la 1922 de Isaiia Răcăciuni, a oferit posibilitatea nașterii unui scenariu-dramatic inedit care a dus la zămislirea acestui spectacol profund, dens, actual, social, dramatic și tragic deopotrivă, un spectacol viu peste care s-a așezat în liniște emblema delicată a Teatrului ARIEL din Rm.Vâlcea, unde s-a născut. Un spectacol care vine, asemeni Marelui Bard, și pune curajos oglinda în fața conștiințelor spre a invita la o introspecție serioasă, dincolo de false pudori și alte clișeistice forme „estetice”, dar fără rabat la Credință și Adevăr.
Cât mai suntem, acum, ceea ce mai suntem, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, oameni? La ce se rezumă, cu adevărat, pentru fiecare, Paradisul pierdut? Câtă valoarea mai are el – tot acum! - și dacă mai merită lupta pentru a ni-l recâștiga? Cât este ispită în viața noastră, renunțare sau neabatere de la drum? Drumul spre Lumină! Sau lumina a ceea ce crezi și în care crezi! Cât este noapte, cât este zi în noi? Cât este soare, lună, stele, nori, furtună, foc, ploaie, primăvară, vară sau câtă iarnă adunăm în noi deîndată ce frunzele galbene cad desfrunzind copacul vieții?...
Nu știu nici eu! Poate că nimeni nu știe. Doar Bunul Dumnezeu?... Dar El? El cine este? Cum este? E negru, e alb, roșu, galben, verde, albastru? Ori un metis? Un gri? Sau e Soarele dimineților care insistă să răsară din apele îngăduite curățeniei noastre întru frumosul spre care nădăjduim de cele mai multe ori în taină?...
Toate aceste întrebări sunt cât o Cruce... Vă oferim TREI!... Spre a avea speranța găsirii unui răspuns lămuritor...
regizor, Radu Botar
regia Radu Botar
scenografia Dan Felecan
coregrafia Mălina Andrei
costumele Anna Szabo
muzica Ovidiu Iloc
Distribuția:
Mihai Rădulea
Dan Constantin
Cătălina Sima
Iuliana Danciu
Adi Gheo
Gogu Preda
Ionuț Mocanu
Rada Constantinov
Julliet Attoh
Camelia Constantin
Georgiana Marin
Olimpia Deaconescu
Alin Holcă
Echipa tehnică:
lumini: Ionuț Marinache
video proiecție: Ionuț Doniță
sunet: Liviu Toma
regia tehnică: Claudia Neacșu / Cristi Bunescu
artist plastic / execuție costume: Carmen Prodan
artist plastic / butaforie: Diana Mitulescu
mașiniști: Adrian Petrescu, Nicolae Arniceru, Valentin Cârciumaru
recuziter: Valentin Cârciumaru
costumieră: Anca Șerban
Durata spectacolului: 2 h
Scurtă descriere a spectacolului:
GOLGOTA TIMPULUI PREZENT SAU PARADISUL PIERDUT ÎN TREI CRUCI
Viețile noastre sunt o sumă de întâlniri. De la Creație, la Naștere, la Moarte. Unele pot fi frumoase, altele mai puțin... Din toate, însă, învățăm, din toate ne construim ca Oameni.
Întâlnirea mea cu un autor-dramaturg aproape necunoscut nouă, românilor, și deloc altor seminții, cum este Isaiia Răcăciuni (Nacht, pe numele său adevărat) s-a produs cu mai bine de 20 de ani în urmă, absolut întâmplător, dar abia acum acea întâlnire și-a găsit calea desăvârșindu-și rostul prin plămădirea acestui spectacol, TREI CRUCI – în premieră națională absolută!
Un text înviat, adus din istoria trecutului an 1922, la istoria prezentului – la fel de expresionist în desfășurare! - pe care îl trăim atât de straniu și surprinzător, în care angoasa, suspiciunea și rezerva mocnesc la foc mic gata să se reverse, ca lava unui vulcan, din preaplinul „grijei” și „ocrotirii” față de celălalt, peste frumusețea sufletului tot mai uitat în dosul măștilor umezite de răsuflarea unei spaime, ca o umbră, care a început să contureze caratere și destine.
TREI CRUCI – textul original, scris la 1922 de Isaiia Răcăciuni, a oferit posibilitatea nașterii unui scenariu-dramatic inedit care a dus la zămislirea acestui spectacol profund, dens, actual, social, dramatic și tragic deopotrivă, un spectacol viu peste care s-a așezat în liniște emblema delicată a Teatrului ARIEL din Rm.Vâlcea, unde s-a născut. Un spectacol care vine, asemeni Marelui Bard, și pune curajos oglinda în fața conștiințelor spre a invita la o introspecție serioasă, dincolo de false pudori și alte clișeistice forme „estetice”, dar fără rabat la Credință și Adevăr.
Cât mai suntem, acum, ceea ce mai suntem, „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, oameni? La ce se rezumă, cu adevărat, pentru fiecare, Paradisul pierdut? Câtă valoarea mai are el – tot acum! - și dacă mai merită lupta pentru a ni-l recâștiga? Cât este ispită în viața noastră, renunțare sau neabatere de la drum? Drumul spre Lumină! Sau lumina a ceea ce crezi și în care crezi! Cât este noapte, cât este zi în noi? Cât este soare, lună, stele, nori, furtună, foc, ploaie, primăvară, vară sau câtă iarnă adunăm în noi deîndată ce frunzele galbene cad desfrunzind copacul vieții?...
Nu știu nici eu! Poate că nimeni nu știe. Doar Bunul Dumnezeu?... Dar El? El cine este? Cum este? E negru, e alb, roșu, galben, verde, albastru? Ori un metis? Un gri? Sau e Soarele dimineților care insistă să răsară din apele îngăduite curățeniei noastre întru frumosul spre care nădăjduim de cele mai multe ori în taină?...
Toate aceste întrebări sunt cât o Cruce... Vă oferim TREI!... Spre a avea speranța găsirii unui răspuns lămuritor...
regizor, Radu Botar
Evaluare utilizator: 0 / 5
Anunt proiecte de management Teatrul Municipal ”Ariel” 2017 
Anunţ public 
Declaratie înscriere concurs proiecte de management