Maria din Mall
regia artistica László Vadas
Scenografia decor Albert Alpár
scenografia costume Mihaelei Popescu
Distribuția după personaje:
Maria - Anca Olteanu
Zosima – Gabriel Popescu
Gravida 1 - Julliet Attoh
Gravida 2 - Olimpia Deaconescu
Preot 1 - Dan Constantin
Preot 2 - Alin Holcă
Vânzătoarea - Camelia Constantin
Vânzătorul – Cristian Bota
Soția - Mădălina Floroaica
Soțul - Alin Păiuș
Femeia 1 – Mihaela Mihai
Femeia 2 - Cătălina Sima
Băiatul – Ionuț Mocanu
Lumea se schimbă cu viteza luminii și noi, oamenii, odată cu ea. Ni se schimbă astfel înfățișarea, obiceiurile, principiile, valorile, credințele. Ne transformăm în ființe lipsite de iubire, ducându-ne existența mânați fiind de o singură dorință: aceea de a obține „mântuirea”, la nivel individual. Pierzând sensul pentru această „mântuire”, „răstignim” în fiecare secundă bucățele din sufletul nostru până când nu mai rămâne din el decât pustiu. Oare ne-am putea opri pentru o secundă pentru a vedea lumina și pentru a înțelege ceea ce suntem cu adevărat? Am putea oare readuce iubirea în fiecare dintre noi? Oare am putea reînvia încrederea...?
regizor László Vadas
A vrut Dumnezeu ca acest spectacol să se nască în felul următor. Sfântul Sofronie, patriarh al Ierusalimului, a scris în veacul al VII-lea „Viața Sfintei Maria Egipteanca”. Înaltpreasfințitul Varsanufie mi-a telefonat, în secolul XXI, evident, și mi-a dat poruncă arhierească (așa am interpretat) să scriu o piesă de teatru după textul Sfântului. Părintele Ștefan Zară, consilier eparhial, a tras la copiator și mi-a dat un plic cu textul. Nevastă-mea îmi tot zicea să deschid plicul și nu aveam curaj, iar când l-am deschis m-am bucurat că Sfântul Sofronie (ne întoarcem la el) era chiar dramaturg. A urmat o discuție cu directorul Teatrului „Ariel”, domnul Gabriel Popescu, cel care mi-a spus că regizorul va fi domnul László Vadas, iar acesta a ales-o pe doamna Anca Olteanu să joace rolul Mariei. Sunt și eu pe aici, pe undeva, nu știu precis pe unde.
dramaturg, Gheorghe Smeoreanu
În opinia mea, sanctitatea bisericii nu e reprezentată de obiectele sacre existente, ci de lumina care pătrunde acolo prin vitralii, simbolizând veșnicia.
Albert Alpár, scenograf decor
Unul dintre cei mai mari regizori de film Federico Fellini, afirmă: Costumele, ca și visele, sunt o formă de comunicare simbolică.
Costumele, în acest spectacol, au rolul de a descrie și de a evidenția întru totul imaginea asupra unei societăți aflate într-o continuă degradare morală. O lume în care puterea banului, consumerismul și lăcomia au pus stăpânire pe omenire.
Pornind de la picturile din perioada medievală ale lui Hieronymus Bosch, am ales să mă folosesc de estetica grotescului în conturarea trăsăturilor de caracter ale fiecărui personaj. Astfel, costumul nu mai este o simplă haină, ci devine parte din actor și nu numai.
Mihaela Popescu – scenograf costume